Miros de santal, sunet de clopote, la umbra lui Buddha

Dar mai intai, Soju!

Juano a plecat spre casa la 5 dimineata, dar inainte de asta am iesit cu totii in oras ptr ca daca s-ar fi culcat nu s-ar fi putut trezi in timp util. Asa ca am mers sa mancam si sa bem Soju (vin corean din orez). Si am mai baut ceva cu zmeura cred, dar nu mai stiu cum ii zice. Iar de mancat, un platou cu verzituri, kimchi, si feliute prajite de carne de porc. Si evident, supa picanta. De fructe de mare! Masa a fost foarte internationala: un indonezian care traieste in China, doua taiwaneze, un australian care locuieste in Londra, un korean care studiaza chineza si un roman cu stomac asiatic. Limba cea mai folosita a fost chineza. Noroc ca mai intelegeam cate 2-3 cuvinte.Din 100! Amicul australian se cam uita lung. Soju!

Avand un korean la masa, l-am intrebat cum decortichezi crevetii fiind mai greu cu  betele, si mi-a zis simplu: cu mana. Imi place aici! Oamenii nu se complica!

Dupa ce m-am trezit, era necesara o supa picanta! Desi tentat sa mananc unde mi-a placut mult, nu prea fac asta. Vreau sa descopar si alte locuri si alte gusturi! (in timp ce scriu acum, o colega sforaie de rupe)

Si astfel, am servit o supa cu carne tocata(sper ca de vita) , taitei, si niste seminte incoltite delicioase. Si of course, picanta!

Apoi am vizitat un templu buddist. Numai asta daca as fi facut si ar fi meritat intreaga calatorie! Cand am intrat pe poarta, s-a deschis larg geamul de la biroul de info si doamnele mi-au intins un pliant intrebandu-ma cu ochi curiosi de unde sunt! Aaaaaa, Romania!

Curtea templului era foarte mare si inauntru mai multe cladiri, de la foarte mari la foarte mici unde oamenii faceau prosternari si citeau mantre. O sa am un pic de febra de la prosternari. Am meditat in fata celor Buddha, insa n-am putut sa stau mai mult de 30 min, mi-au amortit picioarele bocna. Mi-am pierdut antrenamentul la stat in genunchi.

Clopotele in forma de peste asezate la colturile streasinilor aveau un sunet magic in bataia vantului! N-as mai fi plecat! Afara, un Un Buddha Sakyamuni imens binecuvanteaza locul. Cativa pomi au inflorit si niste cotofene scandalagii zboara din loc in loc.

Dupa ce am plecat, am intrat in Coex Mall, cel mai mare complex subteran din Asia, 180 de magazine. Am servit un orez cu sos picant , ceapa si sepie. Yummy!

Apoi am mers la acvariul din mall, care e imens. Si poti vedea rechini, pisici de mare, blowfish, dar si maimute, castori, lilieci, foci, lei de mare si pinguini. Si multe altele!

In drum spre casa, un concert adhoc pe trotuar. Doi tineri cu microfoane, unul cu o chitara, altul cu o toba si un breakdancer au strans o multime de oameni in jur. Canta foarte fain, cotabita ar avea de invatat de la ei!

Si cam asta fost ziua de .... ieri, aici fiind aproape 6 dimineata :>

Vedem ce urmeaza si azi!

Rainy day

De dimineata m-am trezit la 7, fara ceas, asa ca mi-am luat la mine pantaloni scurti si inca un tricou si am pornit cu metroul spre Gangnan, locul unde se practica Taekwondo. Conform brosurii de informare, antrenamentele incep la 9. Numai bine ca am facut mai mult cu metroul decat ma asteptam, si am coborat din el la 9.15. Insa nu-i nimic, gasesc Kukkiwon (acolo se practica) si ma duc la antrenament la 1. Nu chiar! Nimeni nu stia unde e. Asa ca am intrat intr-un local micut, aveau 3 mesese numai, unde un mosulet simpatic si familia lui gateau genial. Am ales ca de obicei cu degetul, si am primit taitei in sos picant cu fructe de mare, kimchi si inca o muratura,  si o supa simpla care se bea. Geniala mancarea! E un pic cam greu mancatul cu bete de fier, therefore, polarul si panatalonii mei au capatat un nou model :D. Langa mine, un korean in costum manca sorbind zgomotos niste supa cu taitei. Pe aici, rigiditatea mentala a manierelor noastre nu are ce cauta, oamenii sorb zgomotos si plescaie :>

Fiindca ploua cu galeata, nu prea am avut chef de vizitat, asa ca am intrat intr-o cafenea si am comandat un cappucino de la o domnisoara zambitoare care stia si un pic de engleza :) Cand l-am primit de la colega ei, m-a bufnit rasul si la fel si pe ea: imi desenasera in spuma o figura cu ochelari si mustacioara :>

Si prin metrou, si pe strada oamenii cu ochii oblici se uita curiosi la mine. Cand ii observ, intorc capul usor jenati. Sunt tare simpatici!

Fiindca a tot plouat, mi-am petrecut dimineata in cafenea si apoi la Dunnkin Donuts, citind. E extraordinar fara cele 3 joburi! Astazi m-am plimbat printre cladiri imense si am schimbat metroul prin mai multe statii. Si am vazut intr-una din ele vreo 7 oameni fara adapost, se pare ca au si ei. La fel si cand am iest afara, am vazut

destul de multi cersetori azi. Se pare ca nici o tara nu e scutita.

Macar nu erau rromi!

La pranz am mancat o supa simpla cu taitei si tofu, si o portie de orez cu vita in sos picant, presarat cu alge uscate si salata verde cruda. Yummi!!!

Daca locul unde mananc e mic, mancarea e iefitna, 4-6 mii won. Daca e mai mare, ajunge si la 16 mii (aici dau politicos din cap si plec:>).

Dupa masa am vizitat palatul Deoksugung, un palat mai mic inconjurat de cladiri imense, si am tot mers la pas cu ghidul in mana si cu mestecand niste bomboane. Soarele si-a reluat activitatea, si lumina frumos. Vreme super ptr plimbat printre oameni grabiti care misuna pe strazi ca niste furnici si ptr a face poze in stanga si in dreapta. 

Am avut o multime de timp ptr gandit azi, si imi place asta. Acasa nu am cum sa disec cele mai mici intamplari si sa extrag ceva din ele si din rostul lor. Si nici nu pot fi atent la micile amanunte ale vietii.

Noroc ca exista vacante :-)

Dintre nori, zgarie nori, oameni mici si oameni zambitori, Ionut

The adventure continues

Seoul, 4 dimineata. Coafura rezista!

La etajul 3 al unei cafenele intinse pe 4 etaje cativa tineri dorm cu capul pe masa. Un chelner intra sa stranga si ii trezeste, le spune ca nu au voie sa doarma. Ei multumesc si dupa ce pleaca chelnerul se culca la loc. Unul dintre ei vine la mine si ma intreaba daca poate sa doarma pe al doilea fotoliu de la masa mea ptr ca e mai confortabil decat scaunul de lemn. Eu aprob din cap, iar el isi pune sacoul pe cap si adoarme dus. Eu si celalalt insomniac de pe etaj ne uitam unul la altul si ne cracanam de ras!

M-am culcat la 6 dimineata. Nu-mi era somn, dar am zis ca e bine sa mai si dorm. M-am trezit 2 ore mai tarziu (fara ceas) si fuga la vizitat. Evident dupa un spicy pig soup!

Azi am vizitat palatul Gyeongbokgung. Asta nu cred ca se poate reda in cuvinte si cred ca nici pozele n-o sa fie suficiente.

Seoul, ora 13, toarna cu galeata. Coafura rezista. Sunt singurul cu capul gol in ploaie. Mi-am lasat gluga la bucuresti si fesul in rucsac. Koreeni cu umbrele sau cu gentile in cap ma privesc cu ochi mari si oblici. Intru intr-un KFC si cumpar un smart choice. Denumirea e in antiteza, dar ma rog. 

Plec de acolo si fac cunostinta cu Haechi. Ne-am mai vazut, dar nu am fost properly introduced. Haechi e un

animal imaginar, care pedepseste raul si rasplateste binele. Are un corn in frunte si un clopotel la gat. E acoperit de solzi si e foarte simpatic.

Mergand spre hostel, am cobrat din nou la Hapgeong ca si in prima zi. De data asta pe ploaie. De obicei cobor la Hongik ptr ca stiu bine drumul. Evident ca m-am ratacit iar. Dupa vreo ora de mers in cerc prin ploaie, m-am adapostit sub streasina portii unui ex presedinte, am scos kindle-ul si google maps, macar sa vad cat de departe sunt. Nu chiar departe. Am ajuns pana la urma cu pletele si pantalonii leoarca si am intrat intr-un local sa mananc o supa fierbinte si picanta.  O aleg du degetul din poza si surprize surprize (fara tvr 1) supa continea gheata. Exact ce imi trebuia! Dar a fost ok, cred ca mi-ar fi fost mai greu daca ieseam afara la frig dupa supa calda. Apropos, aici e destul de frig, port tricou, polar si geaca. Noaptea se ajunge la 1 grad si o multime de coreeni stau in tricou si fusta scurta. Doar fetele fusta scurta!

In seara asta nu mai fac nimic. O sa mai citesc un pic si ma culc.

Desi, mi-e cam foame!

Maine daca ma trezesc (fara ceas) si ma simt in stare, ma duc la Taekwondo.

Uneori nu-mi vine sa cred ca sunt in Asia, ca sunt aici :)

Ionut - from the Land of morning calm

Pai cam asta am facut. Ieri noapte club, dupa ce am mancat Topoki (sper ca asa se scrie). Juano, colegul de camera e mort dupa Topoki. Daca ar putea ar manca numai d-asta. Apropos, mort la figurat, da ?

Asa ca aseara cand i-am zis ca-mi e foame i s-a luminat privirea si a zis: Topoki! Topoki e un fel de fidea groasa  de 1 cm, din fana de orez, cred. Si fideaua asta e intr-un sos evient picant. Si atat! Cum ptr mine nu era suficient, mi-am mai luat niste carnaciori umpluti cuorez. Hmmm, am mancat de post!

Dupa am mers intr-un club celebru, Cocon. Am stat la o coada de ~100 de persoane inainte sa intram si am vb cu un bodyguard care orice il intrebam raspundea I don't know. Cred ca era dupa prinipiul A little less conversation a little more...I don't know!

Clubul era destul de mare si plin. De fapt dansul consta in dat din cap si din umeri ptr ca mai mult n-aveai loc. In schimb muzica era super si continea mesaje subliminale de genul: Check the sound! si Put your fucking hands up! Sonorizarea era geniala. Sunetele erau extrem de clare, si basul iti facea sa vibreze creierul si parul de pe maini. Evident, daca exista! Si ma refer la ambele!

Azi, am fost in DMZ, zona demilitarizata. Am discutat cu soldati despre Dracula si m-am plimbat prin tunele de invazie ale nord coreenilor. 

Am trecut pe sub tank trap-uri, si am desfobiat ghida. Avea claustrofobie, nu putea sa intre prea mult in tunel. Can't help it, nu-mi plac limitarile, indiferent de natura lor!

Si am aflat lucruri interesante. Exista fermieri care traiesc in DMZ. Sunt scutiti de taxe si de armata. Coreea de sud are o fabrica in Coreea de nord, unde managerii din coreea de sud  se duc cu masina iar muncitorii sunt din corea de nord. Iti dai seama daca muntele e in N sa S dupa copaci. In S exista copaci, in N nu. Au fost taiati ptr

lemne de foc. Fondatorul Hiunday e fugit din Coreea de N. Coreea de sud a avut o Sunshine policy timp de 2 presedinti in care ii dadea sorei de peste dmz bani, alimente, cam tot ce vroiau. Coreea de Nord din banii aia si-a facut arme nucleare. Aparent nu sunt destule probleme pe lume, mai e nevoie si de razboi si arme. Nord coreenii nu au ce manca. In sensul ca se hranesc cu coaja de copac si cu carne de om daca moare din cauze naturale. N-au incotro, ar muri. La ei serviciul militar e 10 ani ptr barbati si 7 ptr fete. La sud coreeni, 21 luni si doar ptr barbati.

Ca un sidenote, dupa ce am venit aici proaspat dupa USA, Home of the Bra(nds)ve, Land of the Fre(aks)e, ma bucur sa vad oameni gratiosi si de dimensiuni normale!

Si cam atat ptr azi, reporter de antiRazboi Ionut Grigorescu.

Have fun & don't WAry!

Annyeong-hi gyeseyo!

The adventure begins

Ieri seara, dupa un beauty sleep de 6 ore, am iesit sa mananc. Surprize, surprize! Andreea Marin ar fi fost invidioasa! Mi-am dat seama ca hostelul e in "bucurestiul vechi"! Era plin pe strazi, o puzderie de oameni si se auzea muzica din toate directiille. Mirosuri de mancare din toate partile si lumini de toate culorile. 

Se pare ca oamenii o duc greu pe aici si petrec pana pe la 6 dimineata! Asa ca am intrat frumos intr-un club recomndat de un pliant primit de la un tanar supraalimentat, si cand am intrat in afara de personal eram 5.

Da, foarte aglomerat. Dar asta ptr ca era 10 doar. Ceilalti 4 erau soldati americani de la o baza de aici. 3 baieti si ofata. Fata a dansat la un mom dat in poala unuia dintre ei. Daca tinem cont ca scaunele erau de lemn, ca erau militari si mai ales americani, devine evident ca s-a rupt scaunul! Am mai stat un pic, poate se umple si fata (care era mecanic) a trecut pe la mine.Mi-a zis cum e cu cluburile pe acolo si cu live bands si ca e din West Virginia, care e destul de aproape de Raleigh. Am mai vb un pic si au plecat. La fel si eu!

Apoi am fost intr-un club cu live band. Culmea, mi-a plcut muzica. Mai ales versurile! :))) Totusi, erau foarte talentati, cover-urile erau super! Apoi la alt concert in FF si dupa am ramas acolo ptr party. Dupa ce m-am intors in camera, am descoperit ca am 3 colegi, un baiat din indonezia si 2 fete din taiwan.

De dimineata la 10 era pustiu pe strazi si tot era inchis. Dupa miros am gasit un loc cu mancare si am intrat. Inauntru erau 3 studenti mahmuri care se sprijineau unul pe celalalt in timp ce mancau si vorbeau lent :>

Micul de jun: supa picanta de oase de vaca (sper) cu kimchi (ceva murat) inca ceva mura si orez. Very gustos!

Azi am fost la Lotte World, un Disney Land corean. Pana sa ajung acolo am coborat cu o statie mai devreme din metrou. Mi-am luat un spicy fish stick proaspat si am intrat intr-un magazin sa intreb in ce directie. Mi-am dat seama ca am stofa de surdomut! Dupa 5 minute de wave and smile eram pe drumul cel bun. La  lotte, care e un magazin pe 12 etaje, am fost la etajul 10 la dutty free. dupa ce am platit cu cardul o gentuta ptr tel, portofel si kindle (dap, renunt la borseta, hold the applause) am aflat ca o sa o ridic de la aeroport in ziua plecarii :-/ Asa ca m-am du cu 4 etaje mai jos si mi-am c8mparat aceeasi borseta!

La magazinul de electronice am poposit pe la piane. Fara partituri nu mai stiam nimic si am incercat tousi sa-mi amintesc ceva. Cand plecam, o fetita de 5 ani  s-a pus la pian si a starnit invida in mine :>

Lotte world! Dragoni, zane, montagne russe si prea multi copii. Nu m-am dat in nimic, cozile erau interminabile! Ult prea multi copii! Am asteptat 5 minute ptr un tarot cu carti cu pisici si tipul nu stia engleza!:-/

La intoarcere, o noua experienta culinara, supa cu taitei si fructe mare. Evident picanta.

Am mai cunoscut 3 fete din sngapore, care vorbeau engleza. Good, fara semnale de aterizare!

Si acum din nou urmeaza clubbing. Cam atat for now, yours trully de pe kindle!

Neata :)

Pai tocmai mi-am luat in primire patul care o sa ma gazduiasca urmatoarele cateva nopti. Cu alte cuvinte, am ajuns teafar, intreg si am gasit si hostelul. Evident ca m-am invartit 2 ore in jurul lui, dar l-am gasit.

Drumul a fost fara peripetii, cu alte cuvinte l-am dormit mai pe tot :D

Ce mi-a placut foarte mult in munchen pe aeroport a fost ca aveau o camera de rugaciune/meditatie. Nu era prea mare, continea un trunchi de copac vertical si cateva rafturi cu carti sfinte din diverse religii.

Evident ca mi-am facut meditatiile la cafeneaua de langa :D  Am ajuns la poarta dembarcare foarte devreme si erau pasagerii ptr zborul anterior celui catre seoul. Coincidenta a facut sa aud mandrul glas moldovienesc, deoarece zborul era catre chisinau. Izul de Asia a inceput sa se simta dupa zborul cu pricina, incepand sa se adune o multime de oameni cu ochii mici, si care rosteau cuvinte foarte lungi si terminate in vocalele a si o, "Kamsahamnida!" in sus si-n jos.

In avion am stat la geam, si am admirat niste mici patratele, Minsk, Ulan Bator,... si apoi unul care a devenit imens, Seoul.

De la aeroport am luat metroul si am admirat oamenii din jurul meu. E fascinant sa-i privesti. Toti tinerii cu tefonul in mana si casti, iar cei mai in varsta stand linistiti.Unii dintre ei mai citeau niste linii si cerculete, care erau desenate mai peste tot. In metrou, intai se anunta statia verbal si in scris in coreana, apoi in engleza,

chineza si japoneza. E foarte turist friendly.

Coborand la stataia Hangeong, am pornit pe jos catre hostel dupa indicatiile de pe site. Un lucru e clar, n-au fost scrise de un inginer. Cred ca genul asta de indicatii l-au facut pe Douglas Adams sa scrie ghidul autostopistului galactic! Si cam asta fu drumul. 

Am pe langa mine si o scolicica de pian, evident ptr copilasi, dar tot le fac o vizita. Mai am o scoala de yoga, cam  4000 de cafenele si food places, si un magazin North face. Cel din urma vine la fix. Probabil va fi cel dintai :D

Banii aici sunt 1$ = 1000 won, iar bancnota cea mai mare e de 50000 won,insa e mai rara. Cu alte cuvinte am un ditamai teanc de bani dupa mine. Si asta nu ptr ca sunt foarte bogat :)

Mai tarziu o sa plec sa manac ceva, poate chiar sepie cruda si vie :> si apoi  in recunoastere. 

Deocamdata atat din Seoul, unde e un pic de ceata  si racoare dar sper sa se incalzeasca in curand.

P.S.

Daca par analfabet, e din cauza ca scriu de pe kindle :)